|
ce as putea spune despre mine?..nu as vrea sa spun nimic.cei care ma iubesc ma cunosc si asta imi ajunge;sunt o persoana sincera care incearca sa ii inteleaga pe cei din jur si sa ii iubeasca..dar cel mai important lucru este ca am invatat sa am incredere in mine si asta e tot ce conteaza ;lucrurile bune urmeaza apoi... am citat din scrierile unui intelept chinez..sper sa va spuna ceva; aveti incredere in voi insiva este cel mai important lucru pentru a descoperi un nou sens al vietii...iubiti tot ce aveti in jur si respectati viata si veti dobandi fericirea!!
``eu sunt un paradox fericit. lumea intreaga este teatrul meu. eu croiesc noi carari si nazuiesc la steaua inaccesibla. ma arunc in necunoscut , ritmul vietii ma ia cu sine si dansez, abandonandu-ma lui.... inima mea bate in ritmul lumii. in linistea solitudinii mele ascult melodiile sufletului. planez la inaltime peste mizerii si razboaie. supletea mea seduce. eu sunt plenitudinea, armonia si pacea.
in mine este intelepciunea veacurilor trecute, eu detin cheia tuturor misterelor. contururile mele sunt clare, privirea mea este inalterabila, inexorabila, hotarata, profunda... prin insasi esenta mea eu sunt caleidoscopul-eu sunt lumina, culoare, miscare perpetua. gandesc si vad, un fluid electric ma anima. fidel in chiar nestatornicia mea, supus tuturor contrastelor acestei lumi, ma opun oricarei urme de sclavie. lipsit de oprelisti, alerg peste munti si peste valuri... NICIODATA CUCERIT...CU SUFLETUL NICIODATA LIBER... adevarul si loialitatea imi sunt singurii calauzitori. credinta calatoreste alaturi de mine. lumea mi-a incredintat spaimele si durerile ei. paznic indarjit al dreptatii si al egalitatii, lasitatea nu ma va orbi niciodata, nici un pumnal nu-mi va strapunge inima. O VIATA LIPSITA DE NOBLETE ESTE O VIATA RISIPITA! dintre toate creaturile Domnului eu am inima cea mai pura. credinta si inocenta imi calauzesc pasii. inaintez in lumina iubirii. ceea ce daruiesc fara a socoti mi se intoarce insutit. frate al semenilor mei , oamenii, aspir la unitate. bunavointa mea fara limite se intinde asupra intregului UNIVERS....`` Tiang Feng
Am avut naivitatea, mi-am inchipuit ca invatand voi fi mai libera si mai fericita. Doamne, ce deziluzie am avut atunci cand mi-am dat seama ca prin invatatura ne marim aria intrebarilor, ne marim exponential aria de necunoastere. Si, in fond, ce sa cunoastem, de vreme ce definitiile nu ne apropie de esente, de vreme ce adevar egal subiectiv? Academicul ne indeparteaza de natura, acesta este diferential, centrifug, nu da raspunsul la intrebari. Pretinsele sale raspunsuri nu rezolva problema cunoasterii. Simt un gol sprijinindu- ma pe adevarul stiintific oficial. Nu mai vreau clasicul in abordarea cailor de studiu. Vreau altceva! N-am intalnit adevarul absolut, n-am intalnit decat raportabilitati, conjuncturi, relativitate. Adevarul in care cred este unul singur: adevarul Divin. Spiritul, in schimb, nu intra in crize, spiritualistul nu diseca multidimensionalita tea Divina, o ia ca postulat, stiinta spirituala este de aceea interferentiala, centripeta si nu da reactii secundare. Exista totusi o cale si anume: evolutie in plan spiritual, in plan crestin, pentru ca iubirea, stima, toleranta rezolva toate problemele. Sa zicem ca fericirea este, la urma urmei, un fel de nesimtire, este un alt fel de a vedea lucrurile. Eu, de exemplu, sunt fericita atunci cand sunt obosita fizic si cand vad rezultatul muncii mele.
|
Click Here for Friends Comments
Click Here for Hugs Comments
Click Here for Kisses Comments